Nu imi place sa stau singur.Sunt un adjectiv posesiv.Imi place substantivul si imi place sa stau langa el;suntem nedezlipiti.Nu putem unul fara celalalt.Cochetez zilele astea cu gramatica si ma joc de-a invatatul partilor de vorbire.Esential pentru a numara bobocii cand incepe toamna...hmmm.Intre timp am dat peste niste poezioare dragute intr-o carticica scrisa de Constantin Rapa( Imbratisata mea).Le-am regasit intr-o agenda notate.
"Stii,
cand noaptea aceea de gheata
Ne privea cu luna ei
De pe intinderi albastre?
Stii cand respiratiile noastre
Ne abureau fata
Iar saruturile ne lipeau buzele
Creand o mica casa
In jurul gurilor noastre?
Atunci n-am mai avut incotro
Si ne-am strans definitiv
Unul in altul
Fara sa stim de vreo
Tradare totala
A tuturor celor dinafara;
Dar care de-atunci ne-am surghiunit
In acest rai, doar de noi gasit."
(Stii)
Tu esti ce te-am ivit a doua oara
Mai cea dintai
TU esti ce te-am trait odinioara
Acum tarziu.
Eu sunt ce ma visai candva demult
Mai nestiut
Eu sunt ce ma realizezi acum
Ramas trecut.
Noi suntem ce suntem de-a doua oara
Mai cei de-atunci
Noi suntem ce eram intaia oara.
Mult mai de-acum.
Ei (E)
2 comentarii:
cauta m sa vad ce ai scris de def si mno am dat peste asta!! tu Ade esti minunata!!! invatai gramatica engleza si ai dat peste poezii romanesti:))) numa la tine se poate intampla:))
pai cand incepi exercitiul de memorare pt def te apuca asa niste stari ca....;))faci orice sa nu o iei pe ulei, fie el si de masline.da' asta e un lucru bun adica deja imi zboara gandul la Espana si turneul abia sfarsit in minunata tarisoara de care m-am indragostit iremediabil-iaca mi se intampla din nou;))
Trimiteți un comentariu