sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Old times

De multe ori trecusem pe langa galeria de arta Buigas pana cand m-am hotarat in sfarsit sa intru. Sa analizez minunatele picturi, sa descopar secretul artistilor si sa ma regasesc.Cu un zambet placut si o scuza ca tocmai schimbau tablourile pentru o alta expozitie, doamna m-a invitat sa vizitez expozitia. Tabouri foarte frumoase ce mi-au starnit amintiri si  multe trairi. Priveam indelung fiecare pictura in parte cand Lucas, proprietarul galeriei s-a apropiat incet sa ma intrebe daca imi plac tablourile.Nu ma asteptam sa fie atat de amabil. Mi-a oferit un catalog dorind chiar sa-mi trimita prin posta urmatoarele aparitii. Doar un e-mail si totul se rezolva.
Am ramas placut impresionata atat de gest cat si de discutia pe care am avut-o.M-a felicitat pentru nivelul de spaniola pe care il am, dorindu-si si el sa isi perfectioneze nivelul de limba engleza. Mi-a spus ca ii pare rau ca nu a pastrat legatura cu un pictor roman pe care il cunoscuse si care traise multi ani aici...Aici sufletul meu s-a linistit...Un om care nu avea cuvinte urate despre romani.
Lucas scrie poezii si tatal sau picteaza.El nu picteaza din teama ca nu se poate ridica la nivelul tatalui-Cayetano de Arquer Buigas.Aveam sa aflu cine e tatal si cine a fost familia lui abia cand am ajuns acasa, multumita de o astfel de experienta.Unchiul sau a proiectat fantanile din Montjuic-Barcelona si strabunicul -Monumento a Colon unde statuia lui Cristofor Columb vegheaza portul Barcelonei...
Iar tatal a pictat tablourile din filmuletul de mai jos.:)



Cu siguranta voi include galeria de arta Buigas pe lista mea de locuri preferate de vizitat si  de regasit linistea.

marți, 12 octombrie 2010

Intre vis si realitate

Un vant puternic sta sa rupa tot in cale. Usile tremura in bataia curentului iar geamurile mai sa se sparga. Doar mirosul de vinete coapte pare sa incalzeasca atmosfera casei...Gandurile zboara spre acasa, undeva in amintire rasar vii momente de neuitat...mirosul de ardei copti si mama pregatind zacusca...adunatul prunelor in butoaie, miros de gutui si covor de frunze sub picioare...

Dar vantul si ploaia marunta ma aduce la realitate...



Barcelona!
Pentru mine visul de odinioara a devenit pe neasteptate realitate.



Hay un lugar donde encontrarte a ti mismo es algo mas que encontrarte a ti mismo...donde el sol es algo mas que el sol... y una obra de arte tambien es algo mas...
Si eu sunt mai mult decat stiam ca sunt.
In acest loc am reusit sa regasesc stari de odinioara, liniste, multa energie si putere de a merge mai departe. Am regasit oameni frumosi cu care am impartit momente placute si care m-au ajutat enorm sa incep sa-mi traiesc visul.

 Roberto-un om minunat la fel ca si sotia lui, Beatriz. Parca il aud si acum:"Adela, tienes que disfrutar de la vida y no trabajar demasiado! La viata lui muncise exagerat de mult. Nu degeaba e elvetian. De cate ori ascult Edith Piaf -Je ne regrette rien (ii placea la nebunie sa o asculte) imi aduc aminte de zambetul lui de copil, fericirea din ochi si povestile despre munte. Atat cat isi mai amintea aminte. Din pacate viata lui interioara e un adevarat haos fiind afectat de o boala neurologica foarte rara: Creutzfeldt-Jakob, un fel de Alzeihmer. Acum e fericit  intr-o rezidenta din nordul Spaniei de unde priveste atat muntele cat si marea ... Cu acelasi zambet dar cu mai putine amintiri. Pentru mine va ramane o amintire placuta si o lacrima in coltul ochiului.Visul lui s-a oprit de putina vreme iar al meu abia a inceput...Tienes que disfrutar de la vida!!!

 
Edith Piaf - Non je ne regrette rien
  Asculta  mai multe  audio   diverse






                          Varful Bassegoda(1373m)-primul munte vizitat in Spania si  un alt vis - Muntii Canigou din Franta.


              Harmut-prietenul german care am avut placerea sa urc pe acest varf deosebit.Un om cu o mare admiratie pentru Constatin Brancusi si oamenii  din muntii Apuseni.Multumesc pentru tot!





                                                                 Eu si visul din spate;)

                        Langa granita Spania-Franta la fantana lui Manolo alaturi de Harmut(Germania),                    Mechi(Germania), Glenis(Rep.Dominicana) si Rosa (Spania). Un alt vis implinit- de ziua mea pe munte!!!

In fara Casei Pedrera-Gaudi-Barcelona cu brazilianul de origine germana Alexandre Strube.Inca un om frumos cu care am reusit sa conversez in romana;), fara sa il fi invatat eu:).Amintiri placute pe terasa apartamentului alaturi de el si Alexandra acompaniati  de un castron cu vinete si sarmale.:)) si multa cerveza. ..Noapte buna!!



La prima conferinta British Council Barcelona-impreuna cu Alexandra.Nu mi-a trecut vreodata prin cap ca o sa ajungem sa traim in acelasi apartament, sa impartim aceeasi terasa,din cand in cand aceeasi mancare si intrebari existentiale: pe unde intra vecinii in casele lor cu terase superbe...si sa nu uitam  injuraturile adresate  ciudatei pasarii vecinului si cvasi-cateilor vecinei care ne trezesc dimineata devreme.


A fost de ajuns un e-mail si o camera libera in apartament...ciocolata Rom:) Si visul a devenit realitate.

miercuri, 11 august 2010

Intre noi si ei


Asculta mai multe audio Muzica


O sa fiu acuzata de melancolie de unii sau apreciata de altii pentru ca nu mi-am uitat tara draga." Hei, mai lasa-ma cu dorul de tara! Cand erai aici te plangeai ca toate merg prost si ca vrei sa pleci!Si acum nu mai poti de dor si te gandesti aici !" imi aud...

"Imaginile din memorie se edulcoreaza proportional cu timpul si distanta. Acolo iti e bine dar nu apartii, aici ai minunatul sentiment de apartenenta, dar nu iti e bine - ai de ales!"...

Si alegi.Amestec de aici si acolo...Acolo, o pajiste cu flori pe o creasta ,briza de munte, liniste...Si cuvintele:"eu aici as vrea sa ma ingrop intr-o zi"...Aici caini cu covrigi...fara cuvinte!!


Asculta mai multe audio Muzica

Aici, in suflet:

Cu voi…
"Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.
O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment, -
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor…"

George Bacovia, Cu voi



Asculta mai multe audio Muzica

... aici si acolo, mai presus de ceruri:




"Uneori calcă cineva în inima mea,
Calcă aprins, parcă s-o ia.

O măsoară în jos şi-n sus.
Eu tac, ascult şi adast supus:

O fi boala, o fi moartea
Nu mă răvrătesc, asta mi-e partea.

Mă doare, dar nu mi-e frică
Numai inima se face mică, mică…

Într-o noapte paşii largi, tot mai largi…
- Domol, inimă, că te spargi.

Strig la ea -eşti nebună?
Ea-mi bate-n urechi să-mi spună:

Omule, scoală, este El!
-Care El? Cine? Stai niţel!

El, Domnul, gâfâie ea,
Ne măsoară cu pas de stea…

Eu dintr-o dată-mi încordez tăria
Cataracată mă inundă bucuria:

- Oh, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, te ţin prizonier…
- “Bine, zâmbi El, ţine-Mă o clipă” – Ah, gemui, pier…

O clipă, inima mi se făcuse Cer."

Prizonierul, Vasile Voiculescu

vineri, 6 august 2010

Hoinarind prin lume II



Cand am ajuns aici in Spania mi-am spus ca nu voi cauta musai romani. Avusesem contact cu ei atat in turnee cu corul cat si ca "turist" in vizita la fratele meu. Oameni munciti de dorul de casa, de greutati, satui de prea mult timp muncind...Nu i-am inteles pe deplin atunci.Si le vedeam lacrimile atunci cand cantamm...dar si indiferenta poate mascata, reputatia majoritatii...

Am fost invitati de preotul roman ce locuieste aproape de noi la o seara cu mancare tipic mediteraneana-creveti,scoici, salata usoara. Am vrut sa refuz initial avand in cap doar prejudecati, ca ma saturasem sa mai aud pe cineva ca imi spune ca aici e greu...Dar Dumnezeu are metodele lui si uite ca mi-a dat peste nas inca o data.
Am stat pana tarziu in noapte admirand stelele pe o terasa superba, depanand amintiri de acasa, el din Oltenia, noi din Ardeal...ce bun vin bun avem...ce scoala aveam candva...ce gol pe dinauntru iti lasa occidentul...ce mult s-au schimbat spaniolii...Visasem sa plec in lume de mic copil. Doar ca "lumea" si starea asta a lucrurilor de acum nu imi place. Nu vreau sabloane, targuri de chinezarii la care se inghesuie toti turistii straini, nu super si mega magazine aglomerate. Vreau autenticitate, simplitate si oameni frumosi, nu grabitii ce dau fuga sa cumpere ultima noutate in materie de moda si sa fotografieze in prostie cele mai grozave obiective.
Cam asa arata primele impresii despre starea generala de aici dar vorba preotului: "Trebuie sa lasi mereu o usa deschisa!"
Eu voi lasa o usa deschisa pentru dorul de casa, amintiri cu oameni frumosi si dragi.O usa deschisa pentru experiente noi, oameni autentici cu povesti frumoase de viata...

joi, 5 august 2010

Hoinarind prin lume I



In ultima vreme ascult stirile de acasa mai des decat as fi facut-o in tara si ma intoxic cu imagini si povesti de la ora 5 din ora in ora. Citesc despre cipuri si alte magarii despre ce va fi si cum va fi... de ce tara asta e asa cum e in stare asta jalnica?...
Cu cat zilele trec ingramadindu-se unele in altele cu atat mai dese sunt si urmele de lacrimi in ochi, uneori cu un zambet care sa le ascunda alteori curgand siroaie incercand sa astampere dorul de casa. Nu credeam ca va fi atat de puternic. Dar uite ca e si acest lucru ma bucura...:). Si ma bucura ca am puterea sa vad lucrurile frumoase pe care nu le-am lasat in urma. Nu am fugit de ele ci le-am luat cu mine in hoinareala mea.

marți, 13 iulie 2010

que tu m'aimais encore...



On me dit que nos vies ne valent pas grand chose,
Elles passent en un instant comme fanent les roses.
On me dit que le temps qui glisse est un salaud que de nos chagrins il s'en fait des manteaux pourtant quelqu'un m'a dit...

Refrain
Que tu m'aimais encore,
C'est quelqu'un qui m'a dit que tu m'aimais encore.
Serais ce possible alors ?

On me dit que le destin se moque bien de nous
Qu'il ne nous donne rien et qu'il nous promet tout
Parais qu'le bonheur est à portée de main,
Alors on tend la main et on se retrouve fou
Pourtant quelqu'un m'a dit ...

Refrain

Mais qui est ce qui m'a dit que toujours tu m'aimais?
Je ne me souviens plus c'était tard dans la nuit,
J'entend encore la voix, mais je ne vois plus les traits
"Il vous aime, c'est secret, lui dites pas que j'vous l'ai dit"
Tu vois quelqu'un m'a dit...

Que tu m'aimais encore, me l'a t'on vraiment dit...
Que tu m'aimais encore, serais ce possible alors ?

On me dit que nos vies ne valent pas grand chose,
Elles passent en un instant comme fanent les roses
On me dit que le temps qui glisse est un salaud
Que de nos tristesses il s'en fait des manteaux,
Pourtant quelqu'un m'a dit que...

sâmbătă, 3 iulie 2010

Few Feet Away



Pe o terasa placuta, cu ochii indreptati spre un apus linistitor... printre cactusi cu flori galbene si lacuste in plina miscare. La 2000km departare de casa. Cu amintiri minunate si oameni frumosi in gand...:)

sâmbătă, 8 mai 2010

luni, 15 martie 2010

Sa-mi canti Vasile!



cu drag, pentru tata! Locurile copilariei si ale visurilor tale...

Printre munti curgand agale
Plange apa-ntr-o ieruga,
Auzind cantec de jale,
Dulce, sfant precum o ruga.



Un satean urmandu-si calea,
Om cu har fara pereche
Canta de rasuna valea
Cantece de vreme veche

Pana si privighetoarea
Se opreste-n crang s-asculte
Cand se lasa inserarea
Doine dragi cu daruri multe.

Canta-mi prietene Vasile!
Daca Domnul ti-o dat harul,
pana cand mai avem zile
Sa ne mai stangem amarul.




Vino-n valea Salciutei!
Pana-n ziua, pana-i roua.
Sa cosim iarba mandrutei
Sa-mpartim iubirea-n doua!

Tu din flori de pe razoare,
Sa-i faci nevestii cununa
Eu cu gandul ce ma doare,
Sa visez in nopti cu luna.



Canta-mi tu ce stii mai bine,
Ca amarnic vremea trece.
Nu uita ca vremea vine,
Cand toate ne-or lasa rece.

22 noiembrie 2003
Poezia a fost scrisa pentru tata de Ioan Radut Posaganul,prieten al tatei.

duminică, 7 februarie 2010

Schi la Finisel


data gresita pentru ca nu am mai avut chef sa setez aparatul:D


A fost una din cele mai placute zile alaturi de copii mei la schi. Copii pe care ii vad aproape zilnic. Ne stim de 4 ani jumatate mai mult atunci cand ne vedem formal,eu in spatele catedrei si ei in spatele bancilor, mai mult din saluturile in pozitia de drepti... Am crescut impreuna si am invatat impreuna unii de la altii. Ma intreb de multe ori ce le va ramane in suflet dupa ce ei vor pleca fiecare pe drumului lui.Mie cu siguranta imi vor ramane in minte excursiile pe care le-am facut impreuna si voi alege sa sterg amintiri precum ascultatul, datul cu note mici prin catalog...si alte activitati daunatoare.
6 ore de schi pana seara tarziu...acum devin cam nostalgica dar ziua asta nu o sa o uit niciodata. Rasetele lor atunci cand cadeam, incurajarile lor, avantul lor atunci cand se aruncau nebuneste pe partie, turele pe intuneric fara nici o sursa de lumina, intrecerea lor atunci cand vroiau sa imi povesteasca care mai de care ce a mai facut pe unde a mai fost...povesti de munte...sandwich-ul adus de ALex pregatit pentru domnisoara lui diriginta :) si Max, cu al lui curaj si talent deosebit la snowboarding...dorinta de a chiuli de la ore ca sa poata schia;)) Cand le vedeam entuziasmul si dorinta de a evada din formaliatatea scolii mai ca eram de acord sa chiulesc si eu ...de la ore.

miercuri, 3 februarie 2010

Muntele Bocului 16 ianuarie 2010



Iarna superba si mult asteptata .Peisaje pe masura.Abia am asteptat sa ies in ture pe munte.Nu am ezitat si am acceptat invitatia lui Akos si a sotiei sale, Anna de a pleca pe weekend la ei la cabana tocmai sus spe Baisoara, la Muntele Bocului. Am inceput foarte bine anul. Exact cum vroiam: cu ture pe munte.
Ieri am primit pozele si pe masura ce le frunzaream realizam inca o data ca nu se compara cu ce am trait acolo sus...toate peisajele, pasarile in zbor, linistea, zapada scartaind, cararile si urmele singuratice prin padurea de brad. Ca in povesti...cu lemne trosnind in soba...cu dimineti pline de soare. Un singur mic regret:langa peisajele acelea deosebite in rasarit de soare, manele jos in vale ce razbeau pana sus:( Nu vroiam asa ceva.La fel s-a intamplat si pe Vladeasa de revelion, dar despre asta in alt post.
Si totusi peste toate aste minusuri raman amintirile:):)Si uite asa totul prinde viata si simt ca traiesc de-a binelea.















duminică, 31 ianuarie 2010

where the winds meet...

Adevarate capodopere!



Ian Garbarek-Red Wind




Ian Garbarek-Where the Rivers Meet



Ian Garbarek-Voy cantando

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

life in a sleeping bag...



Frunzarind bloguri si citind povesti frumoase despre ture pe munte am dat peste aceasta poza(realizata de Eugen Roman-membru CAR Universitar Cluj) care se potriveste de minune cu stare mea de spirit din ultima vreme.Nu am stat pe ganduri si am pus-o aici sa va bucurati si voi de ea.


Oua de roua

EXPLORE. DREAM. DISCOVER.So throw off the bowlines!Sail away from the safe harbour!

EXPLORE.  DREAM.  DISCOVER.So throw off the bowlines!Sail away from the safe harbour!
CATCH THE TRADE WINDS IN YOUR SAILS!