vineri, 31 august 2007

panza de paianjen intre cruci de morminte

mai da mult am mai debitat....ma uit la mesaje si tuloi: numa' chestii negre, sumbre...parca as ave' o mare tava cu rahat sub nas. imi aduc aminte de fata(mutra) lui patapievici. e un simpatic(doamne fereste sa am ceva cu el,dimpotriva nothing in this world).

...daca vrei ca viata ta sa nu fie o panza de paianjen intre cruci morminte, aspira spre ideal....aste vorbe mi-au venit in minte cand am dat cu ochii de ceata de cruci din Zorilor ; mergeam cu troleul spre isjcj sa 'imi ridic' minunata decizie pe postul de numarat boboci in fiecare toamna...si ase cugetau io cum e cu idealul asta. Pe vremea cand eram copilita fratioru' obisnuia sa imi scrie pe te miri ce felicitari citate si "vorbe de duh"(- sa fii cuminte!mie, eu care eram cumintenia intruchipata).Printre altele era si citatul... eh, vorbele aste ce m-au pus la "pensat"(penser din franceza); da, oare ce-i cu idealul asta, ma rog? o fi cocosul rosu dupa care am eu bunul si sfantu obicei sa alerg...apoi de ce viata ta sa nu fie o panza de paianjen....mama! e atat de... asa cu cativa stropi de ploaie si raze de luna. Mmm dar e chiar perfectiunea in toata splendoarea ei...mai ca nu mai vrei nici un ideal(?) nici nu stii cand si cum se naste o panza din aceea; numa' o vezi ca e acolo...hop si ea, asa ca iti dea peste nas; sau alteori o simti pe fata si incerci sa o indepartezi discret cu mana; si apoi ce sa faci ca sa ai si tu o viata din asta asa perfecta...apoi vin la inaintare regulile despre cum sa iti traiesti viata. Zambesc ironic pe sub mustati...si ma intreb: oare cum o fi facand un paianjen cu 'sevaletul lui'...pai iarasi citatele astea imi dau tarcoale...de data asta e Aldous Huxley in "Punct contrapunct":‘Pentru a trăi, sufletul trebuie sa fie in contact intim cu lumea , să o asimileze prin toate canalele simţurilor şi ale dorinţei, ale gândirii şi ale sentimentelor, pe care natura le-a prevăzut în acest scop… Sufletele moarte, ca şi trupurile moarte, ori devin ţepene, ca nişte mumii uscate şi prăfuite, ori, decăzând, încep să miroasă.’
no stupid rules anymore....

apoi no,iexista si o moda in a-ti trai viata...moda lu' sa devii de 3 ori 3 femeie..eu as zice ca sa devii de 3 ori 3 ...proasta, sa dai din coate sa ajungi suuuussss pe culmile...prostiei,no fiecare cum poate...sa alegi sa fii carierista convinsa ca sa ai apoi masina si casa...wow ce viata...INTERESANTA!ce naiba poate fi interesant sa lucrezi 25 de ore din 24, sa iti lasi coptii pe mainile babysitteritelor ...da' nu mai continui ca m-am saturat de subiectul asta rasuflat.nu ma mai intereseaza...
am solutie mai faina...oricum cica ajungem in rai...acum conteaza ce metoda aplicam...eu am gasit una faina de tot...;)



...eu mai raman in uimire sa admir panza ceea, fie ea din coltul stang al camerei, pana cand o sa dau o fuga la crucile din cimitir...

cu cocosul rosu imi doresc sa termin...sa zicem, partea cu vrutul e mai grea.

luni, 27 august 2007

Aproape liniste...

din seria "Debitari"

In linistea noptii
In pacea inimii mele,
Eu cresc in ochiii tai.
Ma deschid si ma inchid.
Traiesc si mor.
Plang si rad.
Cad si ma ridic.
Strig si tac...
Am auzit tacerea ta,
Traiesc nemurirea...
Dar s- topit durerea,
adanca si salbatica...
Inchid ochii
si-mi ascult linistea.


PAIN
TASTING BITTERLY
CONSUMING
BEYOND THOUGHT
WILD

Durere ascutita
cu gust amar
te consuma
mai presus de gandul tau
neinteleasa
mai presus de tine
salbatica.


Ma intorc in visul mut si amar
in toamna gandului tacut.
Cu glasul stins de scrum
alunec pe aripa toamnei tale.

sâmbătă, 25 august 2007

Mortii cu mortii..si vii cu vii

Mda...sa nu care cumva sa amestecati borcanele ca iese cu bucluc...pe car' o sa-l purtati in carca toata viata, asa benevol si nesilit de nimeni.Cum mi-a fost mi-e tare dor de casa (turda mea cea scumpa si draga, nelipsita din amintirile mele cele mai ascunse) m-am ghemuit pe bancheta din masina fratiorului venit de peste tari, mai putin mari, sa-si potoleasca setea de locurile natale indelung visate. Am tras o fuga(amanata cu o zi) pana la Posaga, o minunatie de sat ascuns la poalele Muntilor Trascau. Nu am stiut ca o sa imi fie atat de dor...dar nu de acel sat cunoscut in colturile mintilor patrate drept "satu' cu popa ala ce scoate dracu' din tine"( acu al popa nu mai iexista ca s-o cam dus prin canada pe unde o papat ceva banuti de la vreo domnisoara... usoara...asa se auzea intr-o vreme).Mi-era dor de privelistea dulce a muntilor din umbra florilor de salcam, de mirosul caldurii tuleilor de porumb, de cerul intesat cu stele, de luna tivita pe cuta muntilor cu cerul...Am gustat un pahar de liniste dar si de vorba, dar nu goala: am reusit sa punem tara la cale cu fratioru'...sperand ca odata ne-om intoarce...da deocamdat' ne-am cam multumit doar cu visele...care s-au cam ascuns in drum spre dulcele oras...

Vestea ca a murit Iacob, vecinul lui drag, a venit asa pe nepusa masa. Il stiam si eu din vizitele mele prin praful si linile de cale ferata ale fabricii de ciment.Un tip fain la cei 69 de ani. Mai cocheta el cu paharul dar de altfel ...un om minunat. Ce fain povestea el cum a vazut pentru prima data marea...imi era drag...blamat de toti ca-i facea zile fripte muierii lui...

Mi-au venit in minte niste vorbe din "Crima si pedeapsa" cu Marmeladov langa un pahar: "Ai dreptate, nu merit mila! Ar trebui sa fiu rastingnit, rastignit pe cruce si nu daruit cu mila! Dara tu, judecatorule, rastigneste-l pe pacatos, dar rastignindu-l, da-i mila ta! Atunci eu singur am sa vin la tine ca sa fiu rastignit, caci mie nu mi-e sete de veselie. ci de lacrimi si durere mi-e sete! Tu, negustorule, crezi poate ca m-am veselit cu litra ta de votca? Durere, durere am cautat in fundul canii, durere si lacrimi, si le-am gasit si le-am sorbit cu nesat! Iar mila are sa aiba de noi acela carele pre toti ii daruieste cu mila lui si carele pe toti si pe toate le intelege, el, singurul judecator. Va veni ziua de apoi si el ma va intreba: ' Unde este copila car s-a jertfit pentru mama ei vitrega, ofticoasa si rea, si pentru niste copilasi straini! Unde este copila care nu s-a ingrozit de netrebnicia tatalui ei pamantesc, un betiv fara capatai, si a fost milostiva cu el?! Si va mai spune: " Vino in imparatia mea. Te-am iertat o data... Te-am iertat o data...Si-ti iert si acum pacatele tale multe pentru ca mult ai iubit...'(...)Am simtit in inima mea cand am fost deunazi la ea!... Si are sa-i judece pre toti si are sa-i ierte si pre cei buni, si pe cei rai, si pre cei intelepti, si pe cei smeriti...Iar cand va fi ispravit cu toti ceilalti, va grai catre noi:'Veniti si voi, va spune, veniti voi betivilor, veniti voi cei slabi de inger, veniti voi pacatosilor!' Si noi vom iesi si ne vom opri in fata lui fara frica. Si va spune el: 'Sunteti niste porci! 'Purtati semnul fiarei, dar veniti si voi in imparatia mea! Atunci vor grai cei preaintelepti, vor grai cei destepti: 'Doamne, pentru ce-i primesti si pe acestia? Si va raspunde el : 'Ii primesc, v-o spun voua, prea inteleptilor, ii primesc, v-o spun voua celor cu minte multa, fiindca nici unul din ei nu s-a crezut vrednic sa fie primit...' Si va intinde catre noi bratele, si vom intelege totul!"

M-au napadit valuri de amintiri cu adevarat interesante. Imi puneam problema daca sa merg sau nu la inmormantarea raposatului.E un sport ce il cam practic din copilarie inca de la frageda varsta de 4 ani cand s-a dus bunica; imi amintesc si acum cum i-am atins, chipuri, picioarele reci, asa intr-o joaca nebuna cu varu-meu, dupa care am fugit in casa cu o teama ce si azi o mai resimt... o zi de iarna geroasa cand stateam apoi intrebatoare, jucandu-ma cu cordonul paltonului caramiziu...ceva lipsea...se nasteau atunci mugurii intrebarilor complicate despre viata...
Apoi a fost mosu' la 7 ani, un calugaras, prieten drag de-al tatei...imi era si mi-e drag , ca eu nu mi-amvazut bunicul in viata...imi placea sa merg cu tata si sa stau in gura lor sa ascult ce mai discutam ei, oameni mari, despre lumea asta. Imi amintesc si acum corpul cel inert...nu intelegeam ce cauta acolo in cutia.... si totusi... mereu aceeasi teama...Iar intre ei, o traista frumos cusuta imi aminteste de o inmormantare, undeva pe la mijlocul distantei dintre cele doua varste, cand turna cu galeata si paraul galben din spatele casei se umflase gata-gata sa dea navala in curtea plina de oameni...amintiri cu "pupi", traiste frumos tesute...,si lacrimi neivite pe gene...

...dar aleg sa sterg imaginea unui simplu cadavru inconjurat de flori artificiale si fii cu ochi albastrii inlacrimati si sa las un Iacob, tragandu-mi cu ochiul, zambitor purtat de valuri si amintiri cu scoici...

duminică, 19 august 2007

Memories...rowing slowly....

Rasfoind prin amintiri de mult timp puse la naftalina , mai mult din lipsa de inspiratie ( cu ce sa incep acest blog?....) am dat peste niste citate interesante...scrise in perioada cand...Imi aduc aminte ce fain citeam eu carti neimpuse de nimeni, ascunsa in linistea Bibliotecii O. Goga, prin anul intai de facultate.Nu prea ma strofocam eu cu Auerbach, "mimesis" si alte cele pentru teoria literaturii...Am facut eu "sase plimbari in padurea narativa" cu Umberto Eco, dar totusi ca rezerva in caz de plictiseala, aveam ascunsa o " Primavara neagra" by Henry Miler.Aveam un complice la lectura , fosta colega de faculta ce acum hoinareste prin America...Amandoua stateam si povesteam linistit "tolanite" pe treptele Academiei, ce a mai citit, ce am mai citit.... Eram novice... cred ca am cam uitat sa ...cresc...sau poate am lasat voit sa curga timpul in nestire pe langa mine...maybe is not too late...who knows...Se zice ca poti rascumpara timpul pierdut...Mi-e dor de iz de margini de carte roase de vreme.Timpul m-a furat pe nesimtite si am cam uitat gustul acelor clipe. Dar uite ca m-a furat din nou... carevasazca citatele:"Intreaga mea viata se desfasoara ca o dimineata in care zorii zilei n-au sosit. In fiecare zi o iau de la inceput cu scrisul.In fiecare dimineata se naste o lume noua, distincta, plenara - si iata-ma-s printre constelatii, un zeu infatuat de nebunie de sine insusi, astfel incat nu mai face nimic altceva decat sa cante si sa plamadeasca lumi noi. Intre timp vechiul univers se faramiteaza. Acesta e adoima unui atelier de reparatii in care sunt calcati pantalonii, se indeparteaza pete si se cos nasturi. Batranul univers miroase ca o cuta umeda ce primeste sarutul fierbinte al fierului de calcat. Modificari si reparatii fara sfarsit, o maneca lungita, un guler lasat mai in jos, un nasture mutat mai aproape, sezutul pantalonilor inlocuit. Exista lumea diminetii, care renaste mereu, in fiecare zi , exista atelierul de reaparatii, in care lucrurile sunt drese mereu. Si astfel se intampla cu viata mea prin care trece cusatorul noptii. Intreaga noapte aud atingerea sfaraitoare a fierului de calcat care saruta cusaturile umede; crusta vechiului univers se imprastie pe podea si duhneste acru, a otet."

One more..."Candva credeam ca lucruri minunate ma asteapta. Credeam ca pot inalta o lume in aer, un castel de saliva alba, curata, care sa ma ridice deasupra celei mai inalte cladiri, intre tangibil si intangibil, sa ma instaleze intr-un spatiu precum al muzicii, unde totul se surpa si piere, dar unde eu as fi imun, maret, ca un dumnezeu,, cel mai sfant dintre sfinti.Eu am imaginat aceste lucruri, eu ,fiul croitorului.Eu care m-am nascut intr-o mica oglinda a unui copac imens si puternic.Inauntrul ghindei ajungeau la mine cel mai fine vibratii ale pamantului; eram o parte din marele arbore, parte din trecut, cu coif si obarsie nobila, cu mandrie. Si cand am cazut jos si-am fost ingropat in pamant, mi-am amintit cine sunt si de unde vin. Acum sunt pierdut, pierdut, auziti? Nu auziti? Stingeti luminile! Spargeti becurile! Acum ma puteti auzi? Mai tare! Isuse Cristoase, va bateti joc de mine? Sunteti surzi, muti, si orbi? Trebuie sa ma despoi de haine? Trebuie sa stau in cap? Bine, atunci. Voi dansa pentru voi! O vesela hora, fratilor, care se invarte si se invarte. Mai probati o pereche de pantaloni de flanel intre timp. Si nu uitati, baieti, ma inchei pe partea dreapta... Ma auziti? Dati-i drumul! Vesnic vesel si ferice!"

Mai incape..."Stau in mijlocul desertului asteptand trenul. In inima am o floare-de-colt adapostita sub un clopotel de stical.M-au parasit toate grijile.Chiar si sub gheata presimt floarea pe care pamantul o plamadeste in noapte."

Gata!
"Imi amintesc tot ceea ce mi s-a intamplat, dar nu am nici cea mai mica dorinta sa recastig trecutul, nu am nici doruri sau regrete. Sunt ca un om ce se trezeste dintr-un somn lung doar ca sa descopere ca viseaza. O stare prenatala - omul nascut care traieste nenascut , nenascutul care moare nascut.
Nascut si renascut, mereu. Nascut in timp ce colinzi strazile, in timp ce stai intr-o cafenea, nascut in timp ce faci dragoste. Nascut si renascut, iar si iar. Totul intr-un ritm prea iute, si pedeapsa pentru acest lucru u e pur si simplu moarte, ci nenumarate morti."

Eh...am scris destul.Adica a scris autorul, ca eu doar am copiat...Va las pe voi sa va delectati cu ele...si the last cookie.....







EXPLORE. DREAM. DISCOVER.So throw off the bowlines!Sail away from the safe harbour!

EXPLORE.  DREAM.  DISCOVER.So throw off the bowlines!Sail away from the safe harbour!
CATCH THE TRADE WINDS IN YOUR SAILS!