Hoinarind prin lume II

Cand am ajuns aici in Spania mi-am spus ca nu voi cauta musai romani. Avusesem contact cu ei atat in turnee cu corul cat si ca "turist" in vizita la fratele meu. Oameni munciti de dorul de casa, de greutati, satui de prea mult timp muncind...Nu i-am inteles pe deplin atunci.Si le vedeam lacrimile atunci cand cantamm...dar si indiferenta poate mascata, reputatia majoritatii...

Am fost invitati de preotul roman ce locuieste aproape de noi la o seara cu mancare tipic mediteraneana-creveti,scoici, salata usoara. Am vrut sa refuz initial avand in cap doar prejudecati, ca ma saturasem sa mai aud pe cineva ca imi spune ca aici e greu...Dar Dumnezeu are metodele lui si uite ca mi-a dat peste nas inca o data.
Am stat pana tarziu in noapte admirand stelele pe o terasa superba, depanand amintiri de acasa, el din Oltenia, noi din Ardeal...ce bun vin bun avem...ce scoala aveam candva...ce gol pe dinauntru iti lasa occidentul...ce mult s-au schimbat spaniolii...Visasem sa plec in lume de mic copil. Doar ca "lumea" si starea asta a lucrurilor de acum nu imi place. Nu vreau sabloane, targuri de chinezarii la care se inghesuie toti turistii straini, nu super si mega magazine aglomerate. Vreau autenticitate, simplitate si oameni frumosi, nu grabitii ce dau fuga sa cumpere ultima noutate in materie de moda si sa fotografieze in prostie cele mai grozave obiective.
Cam asa arata primele impresii despre starea generala de aici dar vorba preotului: "Trebuie sa lasi mereu o usa deschisa!"
Eu voi lasa o usa deschisa pentru dorul de casa, amintiri cu oameni frumosi si dragi.O usa deschisa pentru experiente noi, oameni autentici cu povesti frumoase de viata...