De multe ori trecusem pe langa galeria de arta Buigas pana cand m-am hotarat in sfarsit sa intru. Sa analizez minunatele picturi, sa descopar secretul artistilor si sa ma regasesc.Cu un zambet placut si o scuza ca tocmai schimbau tablourile pentru o alta expozitie, doamna m-a invitat sa vizitez expozitia. Tabouri foarte frumoase ce mi-au starnit amintiri si multe trairi. Priveam indelung fiecare pictura in parte cand Lucas, proprietarul galeriei s-a apropiat incet sa ma intrebe daca imi plac tablourile.Nu ma asteptam sa fie atat de amabil. Mi-a oferit un catalog dorind chiar sa-mi trimita prin posta urmatoarele aparitii. Doar un e-mail si totul se rezolva.
Am ramas placut impresionata atat de gest cat si de discutia pe care am avut-o.M-a felicitat pentru nivelul de spaniola pe care il am, dorindu-si si el sa isi perfectioneze nivelul de limba engleza. Mi-a spus ca ii pare rau ca nu a pastrat legatura cu un pictor roman pe care il cunoscuse si care traise multi ani aici...Aici sufletul meu s-a linistit...Un om care nu avea cuvinte urate despre romani.
Lucas scrie poezii si tatal sau picteaza.El nu picteaza din teama ca nu se poate ridica la nivelul tatalui-Cayetano de Arquer Buigas.Aveam sa aflu cine e tatal si cine a fost familia lui abia cand am ajuns acasa, multumita de o astfel de experienta.Unchiul sau a proiectat fantanile din Montjuic-Barcelona si strabunicul -Monumento a Colon unde statuia lui Cristofor Columb vegheaza portul Barcelonei...
Iar tatal a pictat tablourile din filmuletul de mai jos.:)
Cu siguranta voi include galeria de arta Buigas pe lista mea de locuri preferate de vizitat si de regasit linistea.
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
marți, 12 octombrie 2010
miercuri, 11 august 2010
Intre noi si ei
Asculta mai multe audio Muzica
O sa fiu acuzata de melancolie de unii sau apreciata de altii pentru ca nu mi-am uitat tara draga." Hei, mai lasa-ma cu dorul de tara! Cand erai aici te plangeai ca toate merg prost si ca vrei sa pleci!Si acum nu mai poti de dor si te gandesti aici !" imi aud...
"Imaginile din memorie se edulcoreaza proportional cu timpul si distanta. Acolo iti e bine dar nu apartii, aici ai minunatul sentiment de apartenenta, dar nu iti e bine - ai de ales!"...
Si alegi.Amestec de aici si acolo...Acolo, o pajiste cu flori pe o creasta ,briza de munte, liniste...Si cuvintele:"eu aici as vrea sa ma ingrop intr-o zi"...Aici caini cu covrigi...fara cuvinte!!
Asculta mai multe audio Muzica
Aici, in suflet:
Cu voi…
"Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.
O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment, -
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor…"
George Bacovia, Cu voi
Asculta mai multe audio Muzica
... aici si acolo, mai presus de ceruri:
"Uneori calcă cineva în inima mea,
Calcă aprins, parcă s-o ia.
O măsoară în jos şi-n sus.
Eu tac, ascult şi adast supus:
O fi boala, o fi moartea
Nu mă răvrătesc, asta mi-e partea.
Mă doare, dar nu mi-e frică
Numai inima se face mică, mică…
Într-o noapte paşii largi, tot mai largi…
- Domol, inimă, că te spargi.
Strig la ea -eşti nebună?
Ea-mi bate-n urechi să-mi spună:
Omule, scoală, este El!
-Care El? Cine? Stai niţel!
El, Domnul, gâfâie ea,
Ne măsoară cu pas de stea…
Eu dintr-o dată-mi încordez tăria
Cataracată mă inundă bucuria:
- Oh, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, te ţin prizonier…
- “Bine, zâmbi El, ţine-Mă o clipă” – Ah, gemui, pier…
O clipă, inima mi se făcuse Cer."
Prizonierul, Vasile Voiculescu
vineri, 6 august 2010
Hoinarind prin lume II
Cand am ajuns aici in Spania mi-am spus ca nu voi cauta musai romani. Avusesem contact cu ei atat in turnee cu corul cat si ca "turist" in vizita la fratele meu. Oameni munciti de dorul de casa, de greutati, satui de prea mult timp muncind...Nu i-am inteles pe deplin atunci.Si le vedeam lacrimile atunci cand cantamm...dar si indiferenta poate mascata, reputatia majoritatii...
Am fost invitati de preotul roman ce locuieste aproape de noi la o seara cu mancare tipic mediteraneana-creveti,scoici, salata usoara. Am vrut sa refuz initial avand in cap doar prejudecati, ca ma saturasem sa mai aud pe cineva ca imi spune ca aici e greu...Dar Dumnezeu are metodele lui si uite ca mi-a dat peste nas inca o data.
Am stat pana tarziu in noapte admirand stelele pe o terasa superba, depanand amintiri de acasa, el din Oltenia, noi din Ardeal...ce bun vin bun avem...ce scoala aveam candva...ce gol pe dinauntru iti lasa occidentul...ce mult s-au schimbat spaniolii...Visasem sa plec in lume de mic copil. Doar ca "lumea" si starea asta a lucrurilor de acum nu imi place. Nu vreau sabloane, targuri de chinezarii la care se inghesuie toti turistii straini, nu super si mega magazine aglomerate. Vreau autenticitate, simplitate si oameni frumosi, nu grabitii ce dau fuga sa cumpere ultima noutate in materie de moda si sa fotografieze in prostie cele mai grozave obiective.
Cam asa arata primele impresii despre starea generala de aici dar vorba preotului: "Trebuie sa lasi mereu o usa deschisa!"
Eu voi lasa o usa deschisa pentru dorul de casa, amintiri cu oameni frumosi si dragi.O usa deschisa pentru experiente noi, oameni autentici cu povesti frumoase de viata...
joi, 5 august 2010
Hoinarind prin lume I
In ultima vreme ascult stirile de acasa mai des decat as fi facut-o in tara si ma intoxic cu imagini si povesti de la ora 5 din ora in ora. Citesc despre cipuri si alte magarii despre ce va fi si cum va fi... de ce tara asta e asa cum e in stare asta jalnica?...
Cu cat zilele trec ingramadindu-se unele in altele cu atat mai dese sunt si urmele de lacrimi in ochi, uneori cu un zambet care sa le ascunda alteori curgand siroaie incercand sa astampere dorul de casa. Nu credeam ca va fi atat de puternic. Dar uite ca e si acest lucru ma bucura...:). Si ma bucura ca am puterea sa vad lucrurile frumoase pe care nu le-am lasat in urma. Nu am fugit de ele ci le-am luat cu mine in hoinareala mea.
marți, 13 iulie 2010
que tu m'aimais encore...
On me dit que nos vies ne valent pas grand chose,
Elles passent en un instant comme fanent les roses.
On me dit que le temps qui glisse est un salaud que de nos chagrins il s'en fait des manteaux pourtant quelqu'un m'a dit...
Refrain
Que tu m'aimais encore,
C'est quelqu'un qui m'a dit que tu m'aimais encore.
Serais ce possible alors ?
On me dit que le destin se moque bien de nous
Qu'il ne nous donne rien et qu'il nous promet tout
Parais qu'le bonheur est à portée de main,
Alors on tend la main et on se retrouve fou
Pourtant quelqu'un m'a dit ...
Refrain
Mais qui est ce qui m'a dit que toujours tu m'aimais?
Je ne me souviens plus c'était tard dans la nuit,
J'entend encore la voix, mais je ne vois plus les traits
"Il vous aime, c'est secret, lui dites pas que j'vous l'ai dit"
Tu vois quelqu'un m'a dit...
Que tu m'aimais encore, me l'a t'on vraiment dit...
Que tu m'aimais encore, serais ce possible alors ?
On me dit que nos vies ne valent pas grand chose,
Elles passent en un instant comme fanent les roses
On me dit que le temps qui glisse est un salaud
Que de nos tristesses il s'en fait des manteaux,
Pourtant quelqu'un m'a dit que...
sâmbătă, 3 iulie 2010
Few Feet Away
Pe o terasa placuta, cu ochii indreptati spre un apus linistitor... printre cactusi cu flori galbene si lacuste in plina miscare. La 2000km departare de casa. Cu amintiri minunate si oameni frumosi in gand...:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
EXPLORE. DREAM. DISCOVER.So throw off the bowlines!Sail away from the safe harbour!
CATCH THE TRADE WINDS IN YOUR SAILS!